Studiul Scripturii – EZRA

Date introductive:

I.                   Autor și dată:

Cartea lui Ezra provine din a doua jumătate a secolului al V-lea B.C., la multă vreme după ce exilul babilonian s-a încheiat în 539 B.C. În mod tradițional, iudaismul a tratat cărțile lui Ezra și Neemia ca un singur volum, așa cum a făcut Josephus și Septuaginta. Masoreții, învățați evrei care au păzit și au transmis cu mare grijă textul Vechiului Testament, au marcat Neemia 3:22 ca fiind versetul la mijlocul cărții Ezra-Neemia, indicând în mod evident că aceste cărți erau considerate ca o unitate. Conform Ezra 7:12, Ezra era preot și cărturar, indentificând o clară legătură cu Aaron (7:1-5), primul mare preot al tabernacolului din timpul exodului, rânduit în mod divin (Lev.8). Cartea conține unele materiale autobiografice scrise la prima persoană (7:27-29; cap.8-9).

Începutul lucării lui Ezra e datat în 457 B.C. (7:8), interpretând referința la „al șaptelea an” ca o referire la Artarxerxe I (465-425 B.C.). Aceasta e în conformitate cu calendarul ebraic care era din toammă în toamnă. Lucrarea lui Neemia începe cu aproximație în 444 B.C., în al douăzecilea an al aceluiași împărat (Neemia 2:1,11). Pare logic că această carte (în mod special partea scrisă la persoana întâi) trebuie să fi fost scrisă undeva după sosirea inițială la Ierusalim, probabil în 440 B.C. Faptul că atât Ezra cât și Neemia apar împreună în Neemia 8:9 (pentru citirea legii) și în 12:26,36 (pentru dedicarea zidului) sprijină această idee. Influența lui Ezra în perioada formativă a iudaismului nu poate fi supraestimată. Conducerea lui a fost cea care a făcut posibilă reclădirea Ierusalimului ca și cetate cu ziduri (7:18), care a fost mai târziu recunostruit de Neemia în timp record. Mulți cercetători au argumentat că Ezra a fost de asemenea autorul Cronicilor. Ambele cărți împărtășesc un număr de cuvinte și teme teologice asemănătoare, un fapt ce sprijină această idee.

II.                Conținut și teme:

Trei mari întoarceri din exil sunt descrise în Ezra-Neemia și formează coloana vertebrală a cărților: (1) întoarcerea ințială din 537 B.C. sub conducerea lui Șeșbațar (care era numele babilonian pentru aceași persoană cunoscută în ebraică ca fiind Zorobabel; vezi mai multe comentarii în notele de la 1:8-11); (2) un alt grup de repatriați în 457 B.C. conduși de Ezra (7:6-9); și (3) un al treilea grup sub Neemia în 444 B.C. (Neemia 2:1-10). Fiecare misiune e parte a unui proiect mai mare al restaurării lui Israel după exil și el e posibil doar datorită intervențiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu e cel ce mișcă inimi (1:1,5). Tot Dumnezeu e cel ce deschide uși când poporul Său înfruntă obstacole majore. Aceasta e o filosofie a istoriei care merită atenție și necesită o schimbare de mentalitate într-o lume care nu privește dincolo de legătura dintre cauză și efect.

Ideea rămășiței e o altă temă teologică importantă a cărții și se leagă de tema întoarcerii din exil. În mijlocul dominației străine și a persecuției (de asemenea o altă mare temă a cărții Esterei), Dumnezeu păstrează o rămășiță (9:8,14-15). Nu superioritatea sau exclusivitatea sa o fac specială pe această rămășiță, ci mai degrabă alegerea și protecția lui Dumnezeu. El nu doar mișcă inimi, ci și supune planurile superputerilor și în cele din urmă umple inimile poporului Său cu bucurie (6:22). În ciuda luptelor lor fizice și spirituale, Dumnezeu onorează promisiunile Lui și caută să lucreze cu această rămășiță.

Suveranitatea lui Dumnezeu e vizibilă în mod clar în această carte, în ciuda superputerilor, mediului ostil și chiar a unui popor neînfrânat. Suveranitatea lui Dumnezeu care guvernează istoria (1:1-5; 7:7,9) e baza bucuriei rămășiței Sale. Cunoașterea viitorului și a istoriei omenești de către Dumnezeu (de exemplu Dan.2; 7-12) îl face diferit față de toate celelalte zeități venerate (Is.43:11; 44:6,8; 45:5-6).

Rămășița care se întoarce pe pământul promis în timpul celor trei întoarceri descrise în Ezra-Neemia nu e perfectă și are nevoie de curățire. După experiența exilului, un puternic accent cade pe separare, de vreme ce țara și locuitorii ei sunt viciate (9:11). Așa cum se poate vedea mai târziu în Neemia, căsătoriile mixte amenință identitatea religioasă a rămășiței. Ele nu pot fi tolerate (9:12) deoarece a face astfel ar pune rămășița într-o situație asemănătoare celei precedente exilului (9:13-15).

Cuvântul lui Dumnezeu e altă temă centrală în Ezra. Comunitatea „se teme de cuvintele Dumnezeului lui Israel” (9:4; 10:3). Această temă e întărită și ilustrată de multele referințe la legea lui Dumnezeu inclusive în rugăciunea de pocăință a lui Ezra (9:6-15). Ezra înșuși e un lider ancorat în legea lui Moise, pe care Domnul a dat-o poporului Său (7:6,10). În paralel, construirea altarului arderilor de tot din incinta templului e făcută în conformitate cu legea lui Moise, o clară referire la Pentateuc (3:2).

În final, închinarea joacă un rol major în momentele cruciale ale experienței comunității restaurate. Odată ce fundația celui de-al doilea templu a fost așezată, locul se umplut cu laudă, muzică și o un mare strigăt de aclamare al poporului la adresa lui Dumnezeu (3:10-13). La închierea construirii templului de către israeliți (incluzând preoții, leviții și restul comunității), a avut loc o sărbătoare plină de bucurie. Prima sărbătoare pascală comun e celebrată, implicând mese commune și servicii de închinare care au durat șapte zile complete (6:19-22).

Cartea lui Ezra în mod frecvent face referire la textele biblice mai tâmpurii, incluzând Legea lui Moise (sau alternativ, Legea Domnului; 3:2; 7:6,10; 9:4; 10:3), profețiile lui Ieremia (1:1; vezi de asemenea Ier. 25:11-12; 29:1-23), precum și slujirea profeților contemporani cu el, Hagai și Zaharia (5:1; 6:14). Ezra astfel e ancorat în Scriptură și în revelația precedentă. Într-un fel, Ezra și Neemia, reflectă provocarea pe care Israel a experimentat-o în peregrinarea din deșert și perioada de așezare care e notată în carțile Exodul, Deuteronom, Iosua și Judecători. Acesta este al doilea exod, necesitând reconstruirea unui nou templu (la fel ca în Exodul). Poporul e înconjurat de vecini ostili (ca în Deuteronom, Iosua și Judecători). Ca să fim siguri, sunt diferențe semnificative. Acesta nu este Israelul complet (chiar dacă ei se numesc astfel pe sine; vezi 2:2,70; 3:1; 6:16; etc.), ci mai degrabă o rămășiță a poporului, și ei sunt supușii unei puteri seculare dominante, care le determină viitorul.

III.             Scopul și stuctura literară

Ezra și Neemia spun istoria unui nou început care petrece după orarul profetic divin. Acest nou început nu e scutit de probleme și provocări, atât din interior (9:1-2) cât și din exterior (4:1-5,24). Oricum, Dumnezeu e Cel care e în mod activ implicat și mișcă inima împăraților (1:1) și a poporului Său (1:5) astfel ca al Său cuvânt profetic să devină realitate. Cartea include un număr de liste importante (2:1-64; 8:1-14; 10:18-44) și de documente oficiale (1:2-4; 4:9-16,17-22; 5:7-17; 6:3-12; 7:12-16), care marchează realitatea întoarcerii. Aceste materiale indică luptele de a porni din nimic ca un mic grup în interiorul graniților unui imperiu puternic doritor să-și păzească propriile interese. Un element important al acestui nou început e restabilirea sistemului ceremonia (3:1-6) și reclădirea templului (3:7-13; 6:13-18). Împreună cu cartea lui Daniel (Dan.2:4-7:28), o importantă parte din Ezra a fost scrisă în aramaică (4:8-6:18; 7:12-26). De vreme ce versetele aramice din Ezra conțin referiri la scrisori și însemnări oficiale, cel mai probabil că Ezra a inclus copii ale documentelor originale scrise în această limbă internațională a comerțului și diplomației din sec. al V-lea B.C. Începând în Imperiul Babilonian (circa 600 B.C.), până târziu în era creștină (circa 700 A.D.), aramaica (și mai târziu, foarte apropiata siriacă) au funcționat ca limbă a literaturii și comunicării. Textele bilingvice și mutilingivstice au fost descoperite în multe părți ale regiunii (de exemplu: Tell el Fakhariyah, circa 850 B.C. sau faimoasa inscripție trilingvistică al lui Dariu I, de la Behistun, circa 500 B.C.). Informațiile din aceste texte au demonstrat istoricitatea cărții lui Ezra și contextul ei istoric specific.

Click pe urmatorul link pentru a continua studiul scripturii al cartii “EZRA“:

Studiul Scripturii – Ezra

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>